De doua decenii si mai bine inchid in mine minunile lumii. Le inchid fara ciuda sau fara frica de a le pierde, insa le inchid sa stea la loc sigur. Inchisoarea lor este binecuvantarea mea, frumusetea lor imi incanta sufletul si il ajuta sa ramana curat. In interior totul e stralucitor si cald si miscator, tot ce e mai frumos danseaza. Idee langa idée sta si se prinde in hora si in fiecare zi, de mai bine de doua decenii, alta si mereu alta intra in hora, si muzica zambeste din ce in ce mai repede si ritmul devine vartej nebun si din hora lor se naste o noua lume. O lume luminoasa si curata, o lume fara patimi, o lume care se apropie de punctul in care va fi eliberata din inchisoarea mintii mele si va putea crea. Va fi pace in cugetul plin de lupta intelegerii si va fi razboi in omul supus umanitatii sale. Bucurie si truda se vor ingemana iarasi pentru a arde flacara de primenire, si totul e vechi si nou, si miscarea creste, creste cu fiecare clipa, hora se roteste repede, repede, e vijelie , e vartej, e viata si e liniste. Totul ingheata si pare ca viata a disparut, toata lumea stiuta sau ghicita sau cautata dispare intr-un descantec . Totul sta. Sta si sta si iar sta pana o idée mica incepe sa se miste, e un altfel de idée  fata de ideile cunoscute pana acum, e o fecioara a ideilor consumate in propria miscare. Toate cele adunate au disparut dar au dat viata unei idei mici, si poate neinsemnate fata de maretele sale predecesoare dar e ceva nou. Langa puietul de idée va veni altul si altul si altul si vor intra in hora , si vor dantui iarasi vifor si vartej si iarasi va aparea o idée mica, mica de tot care va incepe sa isi astepte suratele si sa danseza in acelasi vifor, in aceeasi roata pana ceea ce sunt astazi nu va mai fi. Feriti-va de momentele in care hora e la apogeu asa cum eu ma voi feri de voi pentru a strange la piept acea mica noua idée ca sa o feresc de privirea voastra blasfemiatoare. Sa fie pace si liniste si miscare si intelegere si cautare acum si in vecii vecilor!