Legenda focului si a ghetii.

 "Pe vremea cand oamenii erau inca liberi si nu aveau alegeri de facut, toate erau bune. Dar prostii incepeau sa se plictiseasca de plictiseala, de singura forma de libertate absoluta. Si atunci vazand starea penibila in care cei fara de alegere incepusera sa se indoiasca de binecuvantata lor libertate se facea ca au venit doi oameni. Erau ciudati si cei fara de alegere nu mai vazusera asa ceva, se schimbau in copil, adult sau mosnegi dupa bunul lor plac, si acesti ii intrebara cum se simt in existenta lor fara de alegere:

-         Ne plictisim de dulcea plictiseala, vrem sa facem ceva dar nu putem alege caci suntem cei fara de alegere.

          Copii, adultii, mosii se pusera pe ras si ii intrebara:

    -  Vreti sa alegeti?

    -  Da, DA! stigara  cei fara de alegere , desi au fost cativa care au spus nu.

    -   Bine spusera atunci cei doi va vom da de ales. Dar, prin simplul fapt ca ati cerut sa alegeti ati savarsit prima faradelege, faradelege fata de cei ce nu au dorit sa aleaga, pentru ca si acestia sunt obligati sa aleaga intre a alege si a ramane la starea lor de acum. Si legea naturala spune ca pedepsiti vor fi cei ce forteaza la alegere pe omul care nu stie ce inseamna sa aleaga.

   -    Dar asta , raspunsera  cei fara de alegere , inseamna ca si voi ve-ti fi pedepsiti pentru aceeasi vina.

            Cei doi oameni se uitara unul la altul si le raspunsea ranjind:

   -    Flacai, noi facem legile pentru cei ce au nevoie de ele, dar prin asta nu inseamna ca suntem legati de dansele, dar ajunge cu prosteala: Deci veti alege!!! Spunand asta cei doi se luara de mana si din mainile ramase libere aparura doua statui imense care reprezentau doi sori , unul alb si unul auriu.

 

   -    Acum alegeti! Atingeti cu mana unul dintre cei doi sori..., atata mai apucara sa spuna cei doi oameni si se facura nevazuti.

             Cei fara de alegere  vazura cu surprindere ca cei care nu voiau sa alega, alegand impotriva vointei lor se faceau nevazuti. Si teama ii cuprinse pentru prima oara pe cei fara de alegere, caci a alege adusese in mijlocul lor GRESALA, si acum se temeau sa nu greseasca. Si zile si luni se perpelira fara ca vreunul dintre ei sa aiba curajul de a alege, dar la un anumit punct teama deveni asa e mare incat unul exclama:

  

-         Trebuie sa alegem degraba caci putem si noi disparea !

            Aparu deci si PROSTIA urmata instantaneu de IRATIONALITATEA instinctului de turma. Astfel ca alergara cu grabire alegand parca la intrebare cate un piedestal si rostind cuvintele "te aleg pe tine soare..." mentionand culoarea. Dar se facu ca primul alese soarele auriu si in PROSTIA IRATIONALA plina de TEAMA de GRESALA pe care o traiau cu totii alergara si alesera acelasi soare auriu, in afara de ultimii 13 care ajunsera mai tarziu, si desi erau apucati de aceleasi stari ca si primii se facu ca primul alese soarele argintiu iar ceilalti aidoma. Cei ce alesera soarele auriu isi dadura seama ca se afla pe pamant si ca au corpul cald, si cei mai drepti dintre ei fura cuprinsi pe locul pe care stateau de flacari si se transformara in cenusa iar ceilalti traina si se inmultira ca fiinte cu sange cald. 

            Cei are din pura intampare(si PROSTIE si TEAMA si IRATIONALITE si GRESALA) alesera soarele argintiu se trezira tot pe pamant dar erau reci si sangele nu curgea prin vene spre a incalzi inima desi, veacuriile ce au trecut le-a demonstrat ca sunt nemuritori. Iar cei se disparusera? Aceasta este o alta poveste, e taina ce doar mortii o stiu. "

Toiagul

           Prin Toiag oamenii din zilele noastre nu mai pot sa inteleaga decat un bat care este utilizat la spijin in timpul mersului. Din fericire(sic), in traditiile pervertite de biserica, putem sa vedem si semnificatia originala a Toiagului deoarece lumanarea care sa aseaza la capul mortului poarta si ea aceasta denumire. Lumanarea este Toiagul mortului sau Tovarasul Credincios De Drum. Caci departe de a fi un simplu sprijin, Toiagul, reprezinta singurul Tovaras de Drum in care se poate avea deplina Incredere, fiind pe deplin Credincios Purtatorului sau. Dar, transformat din simplu sprijin de drum, Toiagul capata si proprieteati "magice", devine o extensie a calatorului. Sculptarea toiagului amplifica calitatile" magice" ale acestuia deoarece sculptorul de toiege autentic nu mai este un sculptor ci un Faur iar sculptarea Toiagului nu este o simpla impodobire a acestuia cu modele, ci este faurirea unui Tovaras Credincios de Drum. Faurul este un mester care ajunge la apogeul artei sale capatand abilitatea (prin invatare, evident!) de a intelege viitorul Toiag si a se transforma, din sculptorul plamaditor de forma, intr-un partener de faurire al Toiagului. Faurirea presupune o comunicare profunda intre Faur si Toiag, o deplina intelegere de catre Faur a dorintelor Toiagului in devenirea sa. Daca la inceput Faurul gandeste un model pentru Toiag, purtand puternic in minte imaginea persoanei pentru care Toiagul isi va implini menirea de Tovaras Credincios, pe masura ce acest model se imprima pe si in lemnul Toiagului, Faurul se transforma intr-o unealta docila in mana acestuia. Spre deosebire de procesul plamadire al sculpturii, Faurirea de Toiege presupune un model foarte aproximativ care, sub efectele comunicarii profunde dintre Faur si Toiag, se adapteaza cu fiecarea miscare de dalta. Finalitatea procesului, Toiagul va deveni o extensie a purtatorului si prin aceasta extensie sa nu carecumva sa intelegeti o amplificare, extensia pe care Toiagul o reprezinta fiind mai degraba o complementaritate a Purtatorului. Lasat langa perete Toiagul devine un banal bat sculptat dar in mana Purtatorului potentialul inscris in Toiag se trezeste. Daca un Toiag va avea Purtatori diferiti si acest potential se va manifesta tot in mod diferit. Desi exista o directie foarte generala care se pastreaza in manifestari, acestea pot fi foarte diferite. Directia generala este personalitatea Toiagului si provine din modelul initial gandit de Faur iar manifestarea este urmarea supunerii Faurului in fata dorintelor Toiagului de devenire si apare in functie de Purtator. Nu incercati sa vedeti Toiagul ca pe un purtator de putere desi este un obiect al puterii si nu incercati sa il vedeti ca pe o cheie sau ca pe orice altceva deoarece Toiagul este si nu poate fi decat Tovaras Credincios de Drum. Si poate ca trebuie sa va amintesc ca Toiagul nu este nici macar Tovaras Credincios de Drum deoarece acestea sunt banale cuvinte care incearca sa transmita ideei dincolo de puterea lor de cuprindere. Daca totusi intelegem prin Toiag un Tovaras Credincios de Drum trebuie sa fim atenti si sa nu uitam ca pana si aceasta e o denumire folosita in scopul de a transmite ideea esentei Toiagului fara a reusi nimic in afara de a arunca o imagine palida si deformata asupra acestei esente.