Scopul existentei reprezinta in cultura umana o cautare arhaica , din perspectiva colectiva, si mereu actuala, din perspectiva individului. Evident ca despre perspectiva colectiva nu este nici locul nici timpul sa vb aici si informatiile in directia asta trebuie ca fiecare sa si le caute. Insa intregul istoric al acestei cautari nu a avut niciodata caracter cu adevarat umanitar ci a fost strict o intrebare la care fiecare minte mai ....normala a cautat raspunsul pentru sine.
Pentru a raspunde la o intrebare de asemenea anvergura avem doua cai posibile de abordare. O cale care pleaca de la individ si se generalizeaza la intreaga specie si omoloaga ei, care pleaca de la specie si se particularizeaza la individ. Deci scopul existentei are in fapt doua aspecte : avem un scop ca rasa ? avem un scop ca individ ?
In fapt este dificil de stabilit cu care intrebare sa incepem. Fiind fiinte subiective pare o eroare sa pornim de la noi insine si sa generalizam, doza de subiectivism putand fi daunatoare efortului mental de a raspunde la aceasta intrebare. Insa aceeasi subiectivitate apare ca impediment si la cealalta abordare deoarece , desi avem unealta istoriei, care ne poate oferi o perspectiva temporala si statistica cu mult peste capacitate reala a individului de experimentare pe parcursul propriei existente, aceasta “istorie” este scrisa tot prin acelasi filtru al subiectivitatii. De aceea, de orice natura ar fi argumentatia(individual sau colectiv) trebuie permanent sa luam in considerare doza inevitabila de subiectivism.
Primul indiciu in aceasta cautare este reprezentat in mod logic de originea noastra ca specie sau daca doriti de modul in care am fost creati. Din pacate noi nu putem sa raspunde la aceasta, deoarece nu avem capacitatea de a o intelege, prin orice fel de procedee specifice gandirii analitice. Insa cu siguranta putem afirma ca niciuna dintre teorile puerile vehiculate nu pot aduce raspunsul la aceasta intrebare fie ele teorii creationoste sau evolutioniste sau de orice alta natura prin simplu fapt ca in orice teorie vehiculata exista fie o suma de contradictii logice fie o suita de paradoxuri, lucru evident pentru orice persoana care doreste sa investigheze. Astfel ca raspunsul la aceasta prima intrebare, originea noastra ca specie, ramane o enigma si ca orice lucru neinteles inca trebuie acceptat ca atare – respectiv o enigma - macar de dragul aparentei obiectivitati pe care noi incercam sa o pastram, bineinteles in limitarile noastre umane.
Al doilea pas logic este reprezentat de definrea termenilor de cautat. primo : ce este un scop si secundo : ce intelegem prin viata. Primo : scopul reprezinta un punct final iar secundo : viata este durata de existenta a unei persoane si durata de existenta a unei specii. Deci scopul vietii este : punctul final al existentei unei persoane si in acelasi timp punctul final al existentei rasei umane . Sa tinem insa cont ca finalul existentei ca individ il conoastem – moartea, si prin extrapolare istorica in legatura cu ceea ce cuneastem despre specii, finalul existentei ca specie este extinctia. Este necesar acceptarea finalitatii individuale, deoarece aceasta inseamna ca scopul existentei nu poate sa fie constituit din punctul final deoarece singra concluzie ar ramane ca traim doar pentru a muri, iar singurul curs de actiune logic ar fi sa ajungem la finalitatea existentei noastre. Astfel, desi ca indivizi rational scopul actiunilor noastre este constituit in finalitatea acestora din punct de vedere existential nu potem sa privim lucrurile din aceasta perspectiva.De ce ? Pai e simplu : ca indivizi inzestrati cu autoconstienta devenim atat de importanti din cauza aceastei autoconstienta incat nu putem sa ne consideram total inutili, caci asta inseamna : traim pentru a muri – suntem inutili si, in timp, mai ales prin exacerbarea interactiunilor sociale am inceput sa ne consideram mult prea importanti ca sa traim numai pentru a muri si ipocrizia noastra am inventat tot felul de asa zise motive prin care incarcam sa ne explicam autoconstienta – aici apar religiile. Deoarece suntem incapabili sa acceptam lipsa noastra de importanta ca fiinte ce facem ? Procedam ca si cu orice alta frustrare – inventam un scenariu imaginar in care demonstam cu credulitate ca ceea ce ne deranjeaza nu exista. Puterea absoluta cu care este inzestrata fiinta umana este aceea de a cauta explicatii convenabile si din pacate reusim atat de eficient sa ne compacem in aceste explicatii convenabile incar reusim sa creeam o iluzie de grup in care aceste iluzii devin realitate, realitatea in care traim. Banuim ca nu trebuie sa specificam ca explicatiile convenabile sunt cauza primare a …..defectelor realitatii in care traim. Nivel de trai, criminalitate, implinire personala, sistem de guvernare toate aceaste elemente duse la un nivel superior de analiza intra in contradictie cu aplicabilitatea lor practica deoarece sunt pure explicatii convenabile si nu pot sa faca fata probei practice decat pana la un punct..
Problema cea mai mare a acestor explicatii convenabile este constituita din efectul devastator pe care il are asupra individului. Imaginati-va ca ele sunt cutume culturale si sociale care sunt transmise atat prin sistemele educationale de orice forma ar fi ele cat si prin traditiile culturale, de asemeni de orice fel ar fi aceastea. Si asta inseamna ca mental atat noi cat si dumneavoastra suntem ancorati inca de dinainte de a putea sa ne formam o imagine proprie, intr-un univers in are realitatea este constituita din…explicatii convenabile. Si sa nu uitam sa mentionam ca Aceste explicatii convenabile influenteaza nu numai domeniiile metafizice – religioase cat si stiinta generand o falsa premisa de cercetare in absolut orice domeniu. Cu cat stiinta respectiva este mai…asa zis fixa cu atat momenul in care se loveste de paradox este mai indepartat, cu exceptia stiintelor total abstracte care evident de la un nuvel mediu incolo sunt lispsite de aplicabilitate in aceasta realitate construita din explicatii convenabile.
Astfel ca luand in calcul ceea ce noi am incercat si nu speram sa va facem sa intelegeti – nimeni nu traieste in realitate ci doar intr-un univers din explicatii convenabile construit si implementat de imaginatia individuala ce inunda imaginatia colectiva, univers care are daca nu ca scop macar ca utilitate caracteristica de a ne ajuta sa implinim viata noastra plina de scopuri “create sa fie convenabile” pana ajungem la punctul final al existentei, moartea – apar mai multe directii logice de actiune. Puteti sa cercetati realitatea deconectandu-va de la acest sitem artificial pe care il considati realitate sau sa continuati sa traiti in aceasta realitate pentru ca sa nu uitam a fost construita si finisata de-a lungul mileniilor tocmai ca sa devina convenabila. Din acest punct de vedere ce sunt revolutiile de orice fel ? Miscari de mase sau elitiste care au ca scop transformarea unei realitati convenabile intr-o realitate si mai convenabila. (*Extinctia nu poate sa vina, ca si la celelalte specii prin lispa de adaptabilitate la mediu, care transpusa prin prisma a tot ce am prezentat pana acum este, cel putin la o prima vedere, constituita din realizarea unei realitati atat de convenabil explicata incat sa fie suficient de distantata de realitatea reala incat sa contrazica propria existenta a speciei umane in realitatea reala.*) Ce face un om normal ? Se complace in aceste explicatii convenabile create tocmai pentru a-i oferii mediul perfect in care sa se complaca.
Cealalta varianta ? curatirea psihicului de explicatiile convenabile si incercarea apropierii pe cat posibil de realitatea reala. O imensa lupta cu noi insine cu sorti de reusita comparabili cu sortii Rosinantei de a dobora morile de vant. O lupta a carei reusita este putin probablila. De ce ? Prea mult gunoi “convenabil” de indepartat si prea putin timp in aceasta existenta. Totusi de ce ar existe fiinte care sa aleaga aceasta cale ? Pai acele fiinte, desi constiiente de inutilitatea existentei lor si a rasei pe perioada nelimitata, ergo dusa la absolut, urmeaza instinctele naturale de prezervare a individului si speciei, precum si cel de reproducere
Daca reusim sa trecem peste importanta noastra « magnifica » ca indivizi – aia care oricum e artificiala - si ne raliem la inutilitatea existentei noastre din perspectiva absoluta , singura cale de urmat este sa traiesti cat mai bine posibil in sensul eficientei repervertirii realitatii convenabile la realitatea reala. Simt ca pentru cei stupizi sinuciderea apare ca singura solutie insa sinuciderea inseamna un efort de a schimba o stare de fapt pe care nu o intelegem cu o stare de fapt care sa o rezolve convenabil. Iar daca utilitatea sinuciderii e logica in realitatea convenabila ea devine o absurditate in momentul in care incepi sa cauti realitatea « reala » deoarece aceasta nu este numai necunuscuta ci in acest moment chiar inimaginabila, deci o simpla pripeala de actiune, dictata de o exagerata importanta de sine, un gest derivat firesc din aceasta perversa realitate construita din explicatii convenabile. De ce aceasta ? Pentru ca inutiliatea noastra din perspectiva absoluta este vorbrste pur si simplu despre o perspectiva absoluta care apartine tot realitaii convenabile.
In final, scopul existentei, noastre ramane un mare mister. Acum noi am hotarat pentru noi sa incercam, dupa umilele noastre puteri sa ne apropiem de realitatea reala si sa incarcam sa transmitem acest virus « antisocial » si tuturor celor cu care avem contacte in ca urmare a refuzului categoric sa actionam manati de circumstante pe care nu le intelegem. Voi puteti sa faci orice. Puteti sa ne urmati in virtutea fortei exemplului personal, sau putei sa va complaceti. ce veti face ? nu ne intereseaza, e o decizie individuala si desi ar simtim ca ar trebui ca acele exemplare care se opun sa fie eliminate acceptam nu fara parere de rau incapacitatea noastra de a intreprinde aceasta operatiune.
In continuare putem sa incercam sa analizam modul in care realitatea convenabila ne afecteaza, atat ca individ cat si ca specie. Aceste moduri sunt atat de multe si de variate incat capacitatea noastra intelectuala este depasita momentan si cere o scurta pauza pentru a putea sa mai acumuleze si sa proceseze experienta reala si experienta convenabila pentru a putea , ca in urma unei analize ulterioare sa continue acest text.