Rascruce

Rotesc privirea-n jur,
Astept ca sa zaresc
Semnul de drum bun.
Cutez?sau nu... caci nu gasesc!
Raman aici?
Unde sa merg?si
Ce sa fac?
Eu stau dar si pornesc.

Furie Oarba

Furat de voi am fost destul!
Urat si tot lovit,
Renit si preacainit,
Iubit de morti,
Exclus de voi!

Oricat ati vrea sa ma opriti...
Acum ati reusit
Rabdarea mea sa risipiti si
Bestia-i in noi.
Acum, aici platiti! platiti cu sufletul din voi!

Modestie

Macar ca-ti spun si stiu ca-i bun,
Oricat as sti eu nu impun.
De ce sa stau sa te fortez?
Esti cum esti tu nu protestez!
Sa sti ca inteleg!
Tu esti cum esti dar eu sunt eu,
Iubesc ce sunt si asta vreu!
Eu sunt.tu esti. de ce ti-e greu?

Dreptate

Doresc sa stau de-a pururi drept,
Refuz sa ma aplec!
Eu stiu ce-i bine si ce-i rau si
Piept iti tin cat mai respir.
Traiesc si stiu si sunt prea plin,
Ascult ce spui dar te condamn,
Te-i aplecat in drum in van,
Eu nu voi plecaciuni!

Protector

Promit sa stau far de-adapost,
Ranit sau mort sau cum oi fi,
Otel de vine va gasi sa
Taie-n mine-ntai.
Eu pot sa stau sa mor acum,
Cuvantul l-am tinut;
Tu esti in viata, fericit...
Oricum iti stau in drum!
Ramai cu bine...eu sunt scrum.

Damnatum Vincere

De vreau sa pierd
Acum nu pot.
Mai un gram de suflet mort
Nu mai e mult dar e destul
Atata vreau sa pot sa spun
Traiesc invingator!
Un pic.....dar
Mor prefericit!


Venit de mult de unde stiu
Intrat in viata mic....pustiu
Nu am stiut decat sa lupt..
Cersesc nu pot, nici n-am putut
Este destul sa stiu sa mor,
Raman mereu invingator.
E tot ce stiu sa fac!

Lupul Alb

Lumina intrupata intru-n trup,
Uitat de lume, viata si mistere ,
Purtat in inima curata ca un vis,
Umblat in tara, 'n munti, 'n stele.
Lasat ca paznic pur, paznic de-apoi,

Ascuns in plina zi de ochii vostrii
Lacomi si goi, cum sunt acum.
Bogati si plini erau odata!

Corpus Belli

Crescand din mine aripi noi ca
Orizonturi sa strabata,
Ramane numai a vedea
Putea-adusa sa ajunga,
Urcatului de munte drept
Si dur si greu si preapotrinvnic.

Butada pare pentru om
Eclipsa-n lume coborata.
Luceferi morti si
Lacrimi vii.
Iures absurd? nu, inainte!

Potenta

Puterea in sine

Opreste puterea.

Tenace e cel ce renunta la

El si la ce a-nvatat.

Nimic nu ramane si

Totu-i privit cu alti ochi.

Asculti nebunia din tine.

Empath Vitae

Esti unul si tot,

Mereu si acum,

Patruns pana-n oase de tihna.

Aprinzi ce detesti

Traiesti ca sa fi

Hadamb si secure si vis.

Visezi la o lume ce azi,

Iesita-i din valul de post,

Traiesti si te scalzi ca un prunc,

Acum intr-o plaie aparte.

E ploaia cu apa de viata!

Inceredere

Incepi sa zaresti de aici

Nicicand nu credeai c-o sa vezi,

Credinta e moarta in cui

Ranita de propriul ei scop.

Extins spre-nainte, te simti

De aripi de soare cuprins,

Esti mare si cresti, te inalti

Rosind de placerea de-a fi.

Esti tu si tu sti ca existi!

Ratacire

Romanta de ultima speta,

Artisti sunt toti mici si goi,

Te-n treaba de ce mai e scena?

A cui este piesa ?

Caci jocul ia viata din noi.

Iertare gaseti doar la tine

Ramane sa poti sa regreti.

Esti tu, pentru tine intaiul.

Toiag

Tot ce pot sa fac

O fac bine,

Inima ta cere minuni.

Am dar nu-ti dau.

Gaseste-ti dar singur.

Balaur

Boare de vant,

Adus pe pamant,

La timp potrivit,

Acum a iesit,

Urmand sa inalte,

Rasa dintai !

Luceafarul

Linste e tot ce iti cer!

Urechea mea tare te-aude

Cainind fara urme de rost,

Eclectic si fara de nume,

Arama pe fata se da.

Faur de noi adevaruri,

Adesea uitate de timp,

Raul e rau dar rau-i trecut,

Ulcioare de apa si rost

Lasate la lume si prost

Steaua Pamantului

Surcica de vremuri uitata,

Tamaie de morti si de vii,

Esenta de viata curata,

Ai fost si te-ntorci intre vii.

Usoara si dreapta si dulce,

Asculta ce voi ca sa-ti spun:

Podoaba din veci renviata,

Argila si foc la un loc,

Manuchiuri de raze de luna,

Aduse de vantul de zi.

Nascuta din om pentru oameni,

Tinuta ascunsa de nori,

Umbrita de jegul din lume

Legata de oameni sasii.

Uitata de toti si de toate.

Iesi vie si esti inte vii!

Credinta

Cresti iute cand vrei a

Rapi fecioara din rai.

Esti dependent de povesti,

Departe de tine gasesti

Inductia starii de drog.

Nemernic si mic te zaresc;

Trantit in propriu-ti gunoi...

Asculta si ....mars de aici!

Moarte

Musteste de viata-i si-i plin,

Oricare virtute desarta

Arata ce e prea urat.

Rasfrant printre gene de frica.

Te uiti unde esti sau ai fost?

E foarte! frumos pacat ca-i nimic.

Sculptura

Sarutul cu care dalta,

Cu gura ei dura si dulce,

Umbreste perfectul din drept,

Lasand inmperfectul in urma.

Puterea varata cu forta, mult

Temperata de dor,

Umbreste perfectul din simplu,

Raneste rigidul din noi!

Asculta si spune minunea!

Principiul Vietii

Pot merge si merg

Raman fidel miscarii

Intru inceput.

Nimic nu poate sa stea decat atunci

Cand ii lipseste avantul

Iar statul e pasul dintai.

Putini sunt cei ce rezista

In lupta pentru miscare

Uitand mai mereu care-i scopul

Lasat de oprelistea lor

Virtutea e una nu sapte

Iar unu-i pacatul doar unul

Esti viu deci te misti mai departe

Tu uiti sa te misti deci esti mort

Iertarea vine degraba

Iertare-n odihna de-apoi

Fulger

Frumos, sageata mintii tale!

Umbrind al inimi amar,

Luptand sa nasca-a miia oare, fara

Genunchi in tina pus.

E tot ce poarta mai departe

Raspunsul DA, o sa inving !

De doua decenii si mai bine inchid in mine minunile lumii. Le inchid fara ciuda sau fara frica de a le pierde, insa le inchid sa stea la loc sigur. Inchisoarea lor este binecuvantarea mea, frumusetea lor imi incanta sufletul si il ajuta sa ramana curat. In interior totul e stralucitor si cald si miscator, tot ce e mai frumos danseaza. Idee langa idée sta si se prinde in hora si in fiecare zi, de mai bine de doua decenii, alta si mereu alta intra in hora, si muzica zambeste din ce in ce mai repede si ritmul devine vartej nebun si din hora lor se naste o noua lume. O lume luminoasa si curata, o lume fara patimi, o lume care se apropie de punctul in care va fi eliberata din inchisoarea mintii mele si va putea crea. Va fi pace in cugetul plin de lupta intelegerii si va fi razboi in omul supus umanitatii sale. Bucurie si truda se vor ingemana iarasi pentru a arde flacara de primenire, si totul e vechi si nou, si miscarea creste, creste cu fiecare clipa, hora se roteste repede, repede, e vijelie , e vartej, e viata si e liniste. Totul ingheata si pare ca viata a disparut, toata lumea stiuta sau ghicita sau cautata dispare intr-un descantec . Totul sta. Sta si sta si iar sta pana o idée mica incepe sa se miste, e un altfel de idée  fata de ideile cunoscute pana acum, e o fecioara a ideilor consumate in propria miscare. Toate cele adunate au disparut dar au dat viata unei idei mici, si poate neinsemnate fata de maretele sale predecesoare dar e ceva nou. Langa puietul de idée va veni altul si altul si altul si vor intra in hora , si vor dantui iarasi vifor si vartej si iarasi va aparea o idée mica, mica de tot care va incepe sa isi astepte suratele si sa danseza in acelasi vifor, in aceeasi roata pana ceea ce sunt astazi nu va mai fi. Feriti-va de momentele in care hora e la apogeu asa cum eu ma voi feri de voi pentru a strange la piept acea mica noua idée ca sa o feresc de privirea voastra blasfemiatoare. Sa fie pace si liniste si miscare si intelegere si cautare acum si in vecii vecilor!